Ești înainte de toate om. Lumea în care trăiești este într-o agitație permanentă. Parcă timpul a început să alerge, iar anii zboară pe lângă tine tot mai repede.

Încerci să-ți găsești locul, dar mai ales încerci să înțelegi ce se întâmplă cu tine și să iei ce e mai bun de la viață. Și totuși uneori te trezești...

... că accepți oboseala și alergătura zilnică pentru a satisface așteptări care nici măcar nu știi dacă sunt ale tale

... că trăiești în rutină și îți lipsește o direcție în tot ceea ce faci

... că nu mai simți nici măcar speranța că lucrurile se vor schimba în bine și totul pare un efort fără sens

... că toate grijile astea zilnice pun încet încet stăpânire pe tine și nu mai ai putere să le alungi

... că nu mai ai răbdare să aștepți un miracol atunci când ceea ce-ți dorești nu se întâmplă, când nu obții ceea ce vrei, când ai parte de respingeri după respingeri sau când ceilalți te dezamăgesc

... că ți-e din ce în ce mai frică să te gândești la ce urmează

... că deși te înconjoară atâția oameni ești doar tu cu tine și nimeni nu te înțelege.

Nu așa ți-ai dorit să fie viața ta și totuși parcă ești într-o capcană unde limitele tale sunt împinse la extrem.

Știu exact cum te simți

De prea multe ori m-am simțit pierdută în drumul meu... De prea multe ori m-am simțit ca un robot care trăiește o viață dictată de o telecomandă.

Aveam tot ceea ce ar fi trebuit să-mi ajungă pentru a trăi confortabil. Terminasem ca șefă de promoție o facultate “de viitor”, aveam un loc de muncă într-o multinațională în care puteam “să avansez” în funcție și mă mutasem împreună cu viitorul meu soț. Din afară totul părea perfect normal pentru vârsta mea.

Și totuși ai simțit vreodată o prăpastie între ceea ce este în mintea și sufletul tău și ceea ce se vede din afară?

Am încercat să mă mint că totul este în regulă până când am fost cuprinsă de teama că totul restul vieții mele va fi tras la indigo, frustrarea că tot ceea ce mi-am imaginat eu nu părea să apară, grijile zilnice peste care venea frica de necunoscut, de nou, de a mă ridica și a spune ceea ce simt. Mă temeam de părerea celorlalți și mai ales a persoanelor dragi care își puseseră speranța în mine. Cum aș fi putut să le spun prin ce trec?

Mă dezamăgisem profund pe mine însămi. Iar sentimentul ăsta trăgea în jos, întocmai ca o piatră de moară, încrederea în mine, liniștea și dragostea de viață.

Cel mai dureros moment pentru mine a fost acela în care am încetat să mai sper, să cred că așa este normal și că ăsta este rostul meu. A fost pentru prima oară când n-am mai văzut nicio ieșire din situația în care eram și m-am resemnat în fața faptului că viața înseamnă frământări interioare în timp ce încerci să supraviețuiești lumii exterioare.

Am ajuns să cred că este normal să fiu obosită și stresată tot timpul, să fiu îngrijorată pentru viitorul meu și al familiei, să fiu singură cu gândurile mele, să fiu furioasă pe țara în care trăiesc, pe șefi și pe viața nedreaptă, să mă compar cu cei a căror viață părea mai ușoară. Uitându-mă în urmă știu că a fost cel mai simplu lucru pe care am putut să-l fac și lucrul pe care îl fac cei mai mulți oameni.

Până într-o zi...

O zi în care suferința ajunsese atât de mare încât am ridicat ochii din pământ și am văzut că se poate trăi și altfel. Eram pe punctul de a claca psihic. În loc să-i invidiez în continuare pe cei care trăiau într-o altă lume, total diferită de a mea, am hotărât să îi iau drept exemplu.

La ghișeul la care lucram veneau uneori sute de oameni într-o singură zi. După o serie de oameni cu capul plecat și doborâți de viață, apărea câte o persoană care radia pace, liniște și răbdare. Cu cei pe care îi cunoșteam de mai mult timp îmi permiteam să schimb câteva vorbe. Aveau și ei frământările lor proprii, dar vorbeau altfel despre ele.

Era clar că exista o alternativă la tot ceea ce simțeam.

Dacă aș fi fost nevoită să găsesc un singur cuvânt cu care să-i caracterizez pe acei oameni, acela ar fi fost LIBERI. Nu mă refer aici doar la libertatea de a-și spune părerea sau libertatea financiară. Unii le aveau, alții nu.

M-am uitat apoi în urmă, la familia mea și la persoanele pe care le-am cunoscut de-a lungul timpului, la cei care au avut cel mai mare succes în viața personală și profesională.

Am înțeles că ce aveau toți în comun era o capacitate fantastică de transformare a emoțiilor negative, o adevărată libertate emoțională interioară. Știau să transforme frustrarea în răbdare, frica în curaj, grijile în liniște și calm, neputința în speranță. Părea ceva de domeniul SF-ului.

Și totuși am mers mai departe. Am încercat să înțeleg de ce eu nu eram ca ei. Am ajuns tot la mine. Asta ca să descopăr (după zeci de cărți citite și seminarii la care am participat) că suntem toți diferiți și filtrul întipărit în personalitatea noastră, cel prin care vedem lumea, este cel la care ne întoarcem în situațiile grele.

Unii trec totul prin minte, alții sunt extrem de sensibili, pe când unii sunt ca o piatră, iar alții se descarcă cu ușurință. Lumea în care trăim ne afectează însă pe toți.

Am înțeles că nu e nimic în neregulă cu mine, ci că e nevoie doar să lucrez zi de zi la emoțiile mele, să le conștientizez și să le transform în așa fel încât să nu-mi mai îngreuneze viața. Fusese mult mai simplu să mă resemnez decât să mă uit la mine.

Am înțeles nu poți fi liber în totalitate până nu înveți să-ți controlezi emoțiile.

Numele meu este Simona Culea și sunt om cu emoții ca și tine. Sunt autoarea blogului Ieși din ceață, locul unde mii de oameni își găsesc propriile răspunsuri la frământările vieții.

M-am luptat la rândul meu cu neputința de a-mi ajuta părinții aflați în propriile lor capcane. M-am luptat cu dorința de a fi pe placul tuturor și de a fi perfectă, gândindu-mă că viața mă va răsplăti. M-am luptat cu frica de a-mi da demisia pentru a face ceea ce mi-am dorit întotdeauna și anume să ajut oamenii. M-am luptat cu teama de a cere ceea ce merit.

Am făcut greșeli în viața personală și profesională pentru a înțelege apoi că au fost cele mai bune lecții ale vieții mele.

M-am luptat cu emoțiile mele pentru a înțelege că ele nu vor dispărea niciodată. Ce am putut să fac a fost să mă cunosc cu ajutorul acestor emoții și să le transform în rezultate în viața reală: încredere în propriile forțe și în ceea ce urmează, relații sănătoase, pasiune în ceea ce fac.

Nu e normal să acceptăm stresul, grijile, frica, frustrarea, neîncrederea și singurătatea. Mă revoltă că putem ajunge să considerăm toate astea ca fiind normale.

Meriți fericire, meriți să te simți bine în propria piele, meriți relații hrănitoare și poftă de viață.

Soluția este să te eliberezi din capcana emoțiilor negative și să recapeți controlul asupra vieții tale.

Te invit într-o călătorie de schimbare pornită din interior, o călătorie de schimbare emoțională, o călătorie pe care o poți face indiferent prin ce treci sau ai trecut.

În Emoții 3D am împărțit procesul eliberării emoționale pe pași în așa fel încât să pornești de la zero, de la autocunoaștere până la rezultate în viața reală.



Aceste curs nu este pentru:

  • cei care vor soluții instant la probleme apărute în luni sau ani de zile
  • cei care așteaptă ca cineva să vină să-i salveze fără ca ei să miște un deget
  • cei care vor să controleze alte persoane prin intermediul emoțiilor
  • Cursul este pentru tine dacă:

  • ești o persoană dispusă să lucrezi la tine în fiecare zi cu răbdare și perseverență
  • urmărești să pui o fundație pe care să-ți construiești un nou drum, plin de speranță și acțiune, în loc să insiști asupra dificultăților
  • Preţ

    Cursul costă 89 RON, cu mult mai puțin decât orice seminar sau ședință de gestionare a emoțiilor la care ai putea merge.

    Gânduri de încheiere

    Am pus în acest curs toată experiența și cunoștințele mele pentru a-ți oferi o metodă prin care să elimini emoțiile care te blochează. Este vorba de toate informațiile acumulate de-a lungul vieții și transformate într-un proces pe care să-l poți parcurge chiar și după încheierea cursului.

    De aceea e important să înțelegi că nu există investiție mai bună decât investitția în propria ta persoană.

    Cum se va desfășura cursul

    Vei parcurge un curs online care durează 10 săptămâni și în cadrul căruia vei primi la începutul fiecărei săptămâni, prin email, câte o lecție sub formă de PDF pe subiectul anunțat. Vor exista teste, exerciții, recomandări de cărți și filme.

    Poți citi aici ce conține cursul.

    Contact

    De asemenea, orice întrebări sau nelămuriri ai scrie-mi pe simona@iesidinceata.ro și îți voi răspunde în cel mai scurt timp posibil.

    Te aștept să lucrăm împreună la emoțiile tale!

    Pe curând,

    Simona Culea