Infecția cu Haemophilus ducreyi este o boală cu transmitere sexuală relativ rară, dar severă, cunoscută în special pentru ulcerele genitale dureroase pe care le provoacă. Această bacterie este responsabilă pentru apariția unei afecțiuni numite șancru moale, diferită de sifilis, însă adesea confundată cu acesta din cauza leziunilor asemănătoare.

Cazurile de infecție cu Haemophilus ducreyi sunt mai frecvente în anumite regiuni tropicale și subtropicale, dar pot apărea și în Europa, inclusiv în România, mai ales în contextul contactelor sexuale neprotejate.

Simptomele bolii sunt evidente și, de obicei, foarte incomode: apariția unor ulcere dureroase, roșii și cu margini neregulate, în zona genitală. Aceste leziuni pot fi însoțite de umflarea ganglionilor limfatici din zona inghinală, care uneori pot supura. Dincolo de disconfortul fizic și psihologic, infecția cu Haemophilus ducreyi poate crește riscul de transmitere și dobândire a virusului HIV, ceea ce o face o problemă medicală importantă.

Ce este infecția cu Haemophilus ducreyi și cum se transmite?

Haemophilus ducreyi este o bacterie gram-negativă, responsabilă pentru apariția șancrului moale. Spre deosebire de sifilis (provocat de Treponema pallidum), această infecție produce ulcere dureroase și inflamate, nu leziuni indolore.

Transmiterea are loc aproape exclusiv prin contact sexual direct. Bacteria pătrunde în organism prin microfisuri ale pielii sau mucoaselor genitale.

Factori de risc importanți:

• Contact sexual neprotejat.
• Parteneri multipli.
• Zone endemice (Africa, Asia de Sud-Est, Caraibe).
• Prezența altor boli cu transmitere sexuală (BTS).

Deși rară în țările dezvoltate, boala poate apărea la persoane care călătoresc în zone cu incidență mare. Totodată, infecția poate fi întâlnită și în comunități vulnerabile unde accesul la servicii medicale este redus.

Diferențe față de alte infecții genitale:

• Ulcerele sunt dureroase (spre deosebire de sifilis).
• Apar rapid, la câteva zile după contact.
• Margini neregulate și puroi abundent.

Simptomele infecției cu Haemophilus ducreyi

Semnele clinice apar, de regulă, între 3 și 7 zile după contactul infectant. Evoluția este rapidă și vizibilă.

Manifestări tipice:

• Ulcere dureroase pe organele genitale (penis, vulvă, zona anală).
• Leziuni cu margini neregulate și acoperite de secreție purulentă.
• Inflamația ganglionilor inghinali (adenopatie), care pot deveni sensibili și supurativi.
• Disconfort accentuat la urinare și contact sexual.

Alte posibile simptome:

• Febră ușoară.
• Oboseală generală.
• Dureri locale persistente.

Particularitatea bolii este că ulcerele sunt foarte dureroase, lucru care determină pacientul să caute rapid ajutor medical. Totuși, unii pot încerca automedicația, ceea ce agravează situația și poate complica tratamentul.

Cum se pune diagnosticul de infecție cu Haemophilus ducreyi?

Diagnosticul este o provocare, deoarece simptomele pot fi confundate cu alte boli cu transmitere sexuală, precum sifilisul, herpesul genital sau limfogranulomatoza veneriană.

Etapele diagnosticului:

• Examen clinic: medicul observă aspectul ulcerelor și ganglionilor.
• Analize de laborator: recoltarea de secreții din ulcer pentru identificarea bacteriei.
• Teste diferențiale: pentru excluderea sifilisului și herpesului.

În prezent, metodele moleculare, cum ar fi PCR-ul (reacția de polimerizare în lanț), cresc precizia diagnosticului. Din păcate, aceste teste nu sunt întotdeauna disponibile în toate centrele medicale.

Diagnosticul diferențial este important:

Un ulcer genital poate avea cauze multiple, de aceea un diagnostic greșit poate întârzia tratamentul corect.

Opțiuni de tratament pentru infecția cu Haemophilus ducreyi

Vestea bună este că boala răspunde bine la antibiotice, iar tratamentul corect duce, de obicei, la vindecare completă.

Antibiotice recomandate (în funcție de ghiduri medicale):

• Azitromicină (o doză unică).
• Ceftriaxonă (injecție unică intramusculară).
• Eritromicină sau ciprofloxacină (cure de mai multe zile).

Aspecte importante ale tratamentului:

• Trebuie administrat cât mai repede, pentru a evita complicațiile.
• Partenerii sexuali trebuie tratați concomitent, chiar dacă nu prezintă simptome.
• Ganglionii supurativi pot necesita drenaj.

Ce NU funcționează:

• Automedicația cu antibiotice nepotrivite.
• Tratamentul exclusiv local (unguente, creme) fără antibiotic sistemic.

Posibile complicații și consecințe pe termen lung

Dacă nu este tratată corect, infecția cu Haemophilus ducreyi poate avea urmări serioase:

• Persistența și extinderea ulcerelor.
• Cicatrizare inestetică.
• Risc crescut de transmitere HIV.
• Infecții secundare locale.

În cazuri rare, boala poate afecta starea generală de sănătate, ducând la febră mare și dureri intense, care limitează activitățile zilnice.

Măsuri de prevenție și educație sexuală

Prevenția rămâne cea mai eficientă strategie împotriva infecției cu Haemophilus ducreyi.

Măsuri de protecție utile:

• Folosirea prezervativului la fiecare contact sexual.
• Limitarea numărului de parteneri sexuali.
• Testarea periodică pentru BTS.
• Acces rapid la servicii medicale în caz de suspiciune.

Educația sexuală corectă, mai ales în rândul tinerilor, joacă un rol crucial. Este important ca persoanele active sexual să cunoască riscurile și să fie încurajate să solicite consult medical la apariția oricărei leziuni genitale.

Infecția cu Haemophilus ducreyi și impactul psihologic

Dincolo de manifestările fizice, boala are un impact emoțional semnificativ. Pacienții se confruntă adesea cu:

• Rușine și anxietate.
• Teamă de stigmatizare.
• Probleme de cuplu.

Un sprijin medical empatic și consilierea psihologică pot ajuta pacientul să gestioneze mai ușor situația. Este important să se sublinieze că infecția poate fi tratată și vindecată complet, iar recunoașterea timpurie a simptomelor este cheia.

Infecția cu Haemophilus ducreyi este o afecțiune serioasă, dar tratabilă, dacă este recunoscută și abordată din timp. Cunoașterea cauzelor, a simptomelor și a opțiunilor de tratament este importantă pentru prevenirea complicațiilor.

Deși boala nu este foarte frecventă în Europa, ea rămâne un risc real, mai ales pentru cei care călătoresc în zone endemice sau au contacte sexuale neprotejate. Tratamentul cu antibiotice este eficient, iar prevenția prin educație sexuală și protecție rămâne cea mai sigură armă.

Un diagnostic precoce nu doar că duce la vindecare rapidă, dar reduce și riscul de transmitere altor persoane. Așadar, dacă apar simptome sugestive, consultul medical este obligatoriu.